Dincolo de varf

Povestea noastra a inceput in  Kathmandu, Nepal pe 30 august. Patru prieteni, acelasi vis - Manaslu

In Kathmandu, timp de patru zile am organizat echipamentul si logistica pentru expedititie.
Pentru mine a fost extraordinar sa ma aflu din nou in Kathmandu, toate momentele si amintirile din 2011  mi se reluau in minte.

In 4 Septembrie am pornit spre tabara de baza. Accesul spre varful Manaslu a fost unul lung si salbatic. Am parcurs 120 km in 9 zile. Multi ani aceasta zona a fost inchisa, fiind foarte bine conservata. Am descoperit in drumul nostru niste locuri fantastice, in care si astazi se mai pastreaza traditii vii de sute de ani. Oamenii ne-au primit cu caldura de fiecare data colorand spiritul acestor locuri la fiecare pas.

 photo : Erik Thorsteen

 photo : Erik Thorsteen

 Echipamentul necesar expeditiei a cantarit peste 3 tone si a fost transportat pana in Samagao cu 37  magari iar din Samagao pana in tabara de baza am avut peste 50 de porteri.

Am ajuns in tabara de baza pe 12 septembrie. Aici am intalnit mai multe expeditii  comerciale mari care deja erau in BC de peste 2 saptamani si ajunsesera in camp 2.

                                                  Camp1      photo : Erik Thorsteen

Tabara de baza, photo : Erik Thorsteen

 Scopul nostru era sa reusim ascensiunea varfului Manaslu pe ruta NE fara oxigen suplimentar si fara serpasi.

 In urmatoarele 2 saptamani am muncit mult in echipa pentru echiparea rutei pana in Camp2 (6300m), montand cate 2 corturi in fiecare tabara si lasand depozite de echipament , gaz si manacare in fiecare tabara.

 Vremea nu a fost inca de la inceput cu noi, a nins aproape zilnc, condiitile fiind foarte instabile.  Am pierdut corturile din tabara 1 ( 5700m) in 18 sept. fiind distruse si culcate la pamant de ninsorile zilnice.

In 27 -28 a nins incontinu atat la peste 6000m cat si in tabara de baza

                                                                Tabara de baza

Dupa ce ne-am aclimatizat  timp de doua saptamani, am decis sa pornim spre varf in 29 sept, avand o fereastra de cateva zile de vreme buna , urmand sa ajungem pe varf in 3 octombrie. Cu toti ne simteam bine si eram nerabdadtori sa incepem ascensiunea finala pe varf. Singurul care era incert era Mike, el avuse niste probleme cu aclimatizarea in prima saptamana a e expeditiei.

Traseul spre C2

In 29 septembrie am ajuns in C1 pentru a patra oara si am montat un cort nou refacand Camp1.Vremea a fost inchisa cu ninsori slabe.

 In 30 am ajuns in camp 2 unde am avut o surpriza groaznica. Cortul nostru fusese distrus si acoperit in totalitate de  furtuna de zapada. Tot echipamentul meu de puf pentru varf , sacul lui Adi si o parte din echipamentul lui Vasi era inghetat si ud.  Majoritatea echipamentului pe care l-am lasat  aici era compromis. A fost cel mai tensionat moment din intreaga expeditie. In acele conditii nu mai aveam nici o sansa la varf.

Am trait cel mai intens moment atunci cand Vasi ne-a spus: ''Tu si Adi aveti cele mai mari sanse sa ajungeti pe varf...Am sa va dam echipamentul meu si a lui Mike  iar maine impreuna cu Mike vom fi o echipa de suport si va vom ajuta sa duceti o parte din echipament in camp 3, urmand sa coboram dupa aceea in tabara de baza''.

 Am inghetat, Vasi si Mike au renuntat la sansa de a ajunge pe varf pentru a ne sustine pe noi. 

A fost un gest incredibil pe care nu il voi uita niciodata.

In 01 octombrie am pornit spre Camp3 (6800m) A fost o urcarea foarte grea fiind extrordinar de cald in aceea zi. Ne-am miscat destul de greoi dar datorita faptului ca Vasi si Mike ne-au ajutat cu echipamentul nu am ajuns sus foarte obositi.

 Vasi  ne-a asteptat sus cu o platforma pentru cort, si cu 3l de apa si ceai. Mike mi-a dat pufoaica iar Vasi pantaloni de puf care erau inca umezi si am incercat toata ziua sa ii usc cumva. 

Mike si Vasi s-au intors in aceea zi pana in C1(5700m).Am ramas sus impreuna cu Adi urmand ca a doua zi sa pornim spre camp 4. Am dezbatut toate problemele si am povestit despre felul in care va evolua vremea.

A fost o noapte  grea in care nu am dormit aproape deloc. Adi s-a trezit de cateva ori cu dureri de gat. Am facut un ceai in aceea noapte si cumva ne-am inghesuit in sacurile de dormit si am asteptat dimineata.

Dimineata, Adi a hotarat sa coboare fiind obosit si avand simptomele unei raceli. Pentru mine a fost un moment dificil.  Ma simteam bine si am decis sa continui singur si sa gasesc un cort in care sa dorm in C4. 

Prognoza era clara, in 2 si 3 vremea urma sa fie buna in special dimineata.

Adi mi-a dat costumul lui de puf si ne-am inteles ca tabara 3 sa ramana stabila urmand sa o folosesc duupa o eventuala coborare de pe varf. 

Am pornit spre camp 4 ( 7500m) pe la ora 09.00. La peste 7000m vremea a inceput sa se strice  si sa  viscoleasca puternic. Urcarea spre Camp 4 mi s-a parut de departe cea mai grea . A fost pentru prima data cand am vazut oameni care tuseau sange si se tarau efectiv si serpasi care carau persoane pe oxigen la vale. 

La ora 14.00 am ajuns in Camp 4, obosit dar bucuros ca am ajuns. Vremea se stabilizase, iar varful se vedea atat de aproape...in conditii optime urma sa mai fac 6 ore pana pe varf  in aceea noapte.

M-am stabilit in cortul lui Nima si a lui Bibek pe care ii stiam foarte bine din BC. Am primit un ceai ,am mancat o supa si am reusit sa si dorm pentru cateva ore. Ma simteam excelent si pregatit.

La ora 17.00 am primit de la Adi prin statie  prognoza meteo. Se parea ca se schimbase totul, iar 03 octombrie, urma sa fie vreme foarte proasta cu ninsori abundente.

Varful ( vedere din C4)

Stiam ca la peste 7000m totul se putea schimba in cateva minute, iar totul se putea transforma intr-o lupta pentru supravietuire, dar in acelasi timp nu eram pregatit sa cobor, imi doream mult prea mult sa incerc varful!

La ora 01.00 m-am trezit si am inceput sa ma echipez si sa pregatesc apa calda. In afara cortului se auzea vantul puternic iar cortul se lasa pe noi in valuri. Am iesit intr-un final afara, toate corturile se culcau la pamant iar viscolul era atat de puternic incat abea puteam respira, temperatura era sub -35C. Mi-era clar ca nu aveam nici o sansa sa pornesc spre varf in acele conditii, acum adevarata provocarea  era sa supravietuiesc si sa cobor cat mai jos a doua zi. 

 Impreuna cu Bibek si cu Nima am impins lateralele cortului toata noaptea pentru a rezista pana dimineata. Am aflat ulterior ca vantul a batut cu peste 120km/h in aceea noapte.

Dimineata tabara arata ca dupa razboi iar majoritatea echipelor au coborat pana la ora 06.00
Vantul a continuat sa bata puternic iar vizibilitatea era minima, toate echipele au coborat spre tabara de baza lasand in urma corturile si depozitele din C4.

Bibek nu se simtea bine deloc avand o stare de greata si oboseala , am hotarat sa il ajut la coborare pana in camp 3.

Am coborat ulterior pana in tabara de baza dezechipand taberele ramase.

 Furtuna in Camp 4 (7500m)

In tabara de baza ne-am gandit ipotetic la o alta tentativa spre varf dar vremea s-a deteriorat incontinu iar sezonul era practic incheiat demult. 

In 09 octombrie o avalansa uriasa a maturat camp 3.

In final decizia de a cobora de pe munte s-a dovedit foarte inspirata.

Pentru mine aceasta  a fost o experienta intensa si o lectie adevarata de viata in care am devenit mult mai umil in fata varfurilor himalayene . Dealungul expeditiei am avut parte de niste prieteni si coechipieri adevarati cu un mare spirit de echipa. Dumnezeu a fost cu noi in permananta

Desi am tras mult si am incercat pana la capat, nu te poti impotrivii naturii. Pana la urma totul face parte din joc.

Va multumesc prieteni pentru sustinerea si incurajarile voastre, pentru noi acolo sus a insemnat mult!

Furtuna de zapada la 7500m

Viscol 7200m

Camp 2

                         

7400m spre C4

                           

 Bibek a avut probleme la coborare

Cortul din Camp 3 (6800m)

Sherpa pe oxigen

Butoaiele asteapta porterii

Vasi

Mike

Adi

                                                            Traseul spre C2