O saptamana la inaltime

Un antrenament ideal la inaltime alaturi de Tom Shisfell 



Aiguille de Peuterey 


(c) Tom Shisfell

(c) Tom Shisfell




Aiguille de Peuterey 
S Ridge








Cum poate disparea o padure protejata?

Pentru mine padurea Faget face parte din gradina mea. Am crescut aici si mi-am petrecut mare parte din copilarie cutreierand potecile acestei paduri. Fagetul a fost primul loc pe care l-am explorat inca de mic.


  Nu sunt un fan al alergarii prin parc, tocmai din acest motiv am ramas atasat de potecile din Faget.  Intodeuna aici m-am putut recreea dupa o zi plina, mi-am gasit inspiratia si m-am antrenat pentru expeditile in munti inalti. Din cand in cand mai vad caprioare, iepuri si veverite ...

Fagetul  reprezinta cu adevarat o perla salbatica a Clujului.





In mod normal Fagetul Clujului este o arie protejata de interes national ce corespunde categoriei a IV-a IUCN ( rezervatie naturala de tip mixt), situata in judetul Cluj, pe teritoriul administrativ al municipiului Cluj Napoca. Padurea Faget are o deosebita importanta floristica, faunistica si peisagistica in judetul Cluj.

In mod anormal Fagetul Clujului a devenit o groapa de gunoi si o batjocura a dezvoltatorilor imobiliari din zona dar si a cetatenilor care considera o normalitate schimbarea uleiului de masina la iarba verde.


Traseul principal din Faget - Banda Rosie 












Simti ceva in stomac dupa ce ai vazut aceste poze?

Imbecilizarea si nepasarea societatii continua oricum.



Sincer nu mi-as fi dorit sa scriu acest articol niciodata dar uite ca o fac...de ce? Pentru ca in fiecare zi padurea Faget dispare...si dispare tot mai repede. In ultimii ani au fost defrisate zeci de hectare de padure si s-au construit cartiere intregi prin poienile fagetului fara autorizatie sau un plan urbanistic.

 Zilnic se arunca sute de kilograme de deseuri si moloz in inima acestor paduri, iar vechile poteci sunt acum trasee de atv-uri si motociclete off-road.


Blocuri, drumuri, defrisari, deseuri si ulei de masina .... Microbul urban s-a infuzeaza tot mai mult in inima Fagetului.



Ce putem face si cum putem proteja pe viitor ce a mai ramas?


In primul rand a mai ramas putin, dar suficient ca sa merite lupta. In ultima vreme am auzit idei ingenioase precum: reclamatii la politie, camere de filmat, paznici platiti de comunitate, bariere, garduri....etc




Ganditi-va pentru o secunda ca zilnic zeci de oameni alearga, se plimba sau culeg ciuperci in zona Faget, sunt oameni ca si mine ca si tine care isi doresc sa salveze si protejeze aceste paduri. In fiecare zi cel putin 10 persoane sunt pe fiecare traseu , pe fiecare carare din faget. 

Sunt copii, care se joca, tineri care alearga sau familii care se recreaza...
Fagetul e plin de viata , e ca un stup de albini care traieste.
...Si ce se intampla cand stupul e atacat...?



 Ei bine, eu cred ca acest raspuns reprezinta si solutia ...



 Daca va pasa, astept comentarile si opinile voastre, impreuna chiar cred ca putem gasi solutia!





Zambetul din Apuseni


Dar din inima

   Cand eram mic si mergeam la catarat iarna in Scarita Belioara, batranii  de pe vale  ma invitau de multe ori la masa  lor cu branza, lapte si paine proaspata. Niciodata nu am putut uita caldura cu care acesti oameni ma intampinau, impartind masa cu mine, ca strain. Caldura si Simplitatea cu care traiesc zi de zi e o lectie pe care fiecare om ar trebui sa o invete si sa o respecte. E spiritul adevarat de roman care s-a pierdut undeva in timp.

S-a pierdut mult din magia acestor locuri odata cu exploatarea nelimitata a padurilor care odata cu banii a distrus caracterul multor oamenii din Apuseni, dar misterul si frumusetea oamenilor simpli s-a pastrat neclintit.



Viata acestor oameni e foarte grea. De multe ori  iarna sunt practic izolati, iar batranii supravietuiesc cu greu de pe o zi pe alta, fara nici o pensie sau alt venit.
De Craciun in 2011 am vazut multi copiii care traiau bucuria Craciunului in Apuseni,  dupa 2 ani majoritatea tinerilor si copiilor au plecat la oras lasand satele goale .

 Acum, am intalnit batrani bolnavi in pat care la peste 80 de ani isi asteptau ultima zi, multi dintre ei sunt vaduvi si nu au pe nimeni si nici puterea de a se deplasa.

Exista doua categorii de oameni in Apuseni, cei care taie paduri si invart sume uriase de bani si cei care supravietuiesc din putinul pamant pe care l-au mostenit de la parinti. Diferenta e colosala...

De cativa ani am inceput sa mergem in fiecare Craciun cu daruri si alimente pentru batranii si copiii nevoiasi.
Anul acesta prin programul ''Dar din Inima'' ne-am propus sa ajungem in Incesti, Orasti si Belioara.




Am pornit din Cluj cu peste 30 de pachete cu alimente
haine, incaltaminte si jucarii.

Tanti Ana - 77 ani | vaduva de 2 ani

Nea' Stefan - 83 ani


Nea' Traian si fratele lui paralizat in pat la 79 ani







Cel mai frumos bradut!

Tanti Ileana - 81 ani | vaduva de 6 ani


Tanti Vica - 79 ani | vaduva de 5 ani


Ultima gospodarie a satului

Nea' Ion 66 ani | vaduv de 9 ani

Marius 44 ani - Penise de boala 240 lei


Tanti Maria - 85 ani | vaduva de 20 ani




Multumesc asociatiei Inima Ardealului , pentru initierea campaniei ''Dar din Inima'' si tuturor celor care au sustinut cu cel mai mic ajutor acest proiect.
Vom continua sa mergem lunar in speranta ca putem schimba ceva!


Cel mai frumos lucru din lume e sa daruiesti din suflet!
Rasplata e intotdeuna inzecita!


Prima zapada in Apuseni


Am pornit de dimineata din Cluj si am ajuns la Scarita Belioara pe la ora 12.
Vremea era superba si la soare cred ca erau si 4-5 C.
Planul meu era sa fac circuitul Rezervatiei in alergare, si sa profit de vremea superba de 1 decembrie.

Distanta -8 km
Diferenta de nivel - 850m
 Timp - 63min

Am pornit in forta  si am reusit sa ajung pe platou in mai putin de 30 min, din pacate traseul e distrus de brazii cazuti ca urmare a incendilor din acest an. Aici incepea si zapada si am inceput sa ma chinui ocolind brazii si strecurandu-ma printre crengile rupte. E un haos total in partea de est a rezervatiei.
Dupa incendiu, s-au defrisat brazii afectati si tarseul a disparut.

Am inceput sa ma bucur cu adevarat de alergare pe platou unde cerul era atat de senin incat in departare se vedeau muntii Fagaras acoperitii de zapada.





Pe platou m-am intalnit cu D. Mititeanu si cu un grup de prieteni de la CAR.
Am schimbat cateva vorbe, cu totii incantati de venirea iernii in Apuseni.
Am continuat alergarea si am finalizat tura la baza Santinelei in 63min.


 Circuit Scarita Belioara . (c) Maraton Apuseni



Traseul e acoperit de brazii cazuti la tot pasul

Valea Marilor pereti si Tr.Nemurire







La multi ani Romania, intr-o zi de vis!